BARBU ŞTEFĂNESCU DELAVRANCEA va rămâne pentru totdeauna "părintele" lui Neghiniţă şi "nepotul" Bunicii şi al Bunicului. A trăit între 1858 şi 1918 şi a fost Pe 12 mai 1912, a fost ales membru al Academiei Române. În momentul intrării României în Primul Război Mondial, în 1916, când Guvernul României și Familia Regală au plecat în refugiu la Iași, Barbu Ștefănescu Delavrancea a rămas în Bucureşti, a părăsit orașul împreună cu familia cu cel din urmă tren și a găsit cu greu un adăpost modest în Păcurari, pe strada Pojărniciei numărul 2, în casa Elizei Tulbure. Aici va locui împreună cu soţia şi cele patru fiice 4fLUlWB.

bibliografia lui barbu stefanescu delavrancea